joi, 5 ianuarie 2012

Apologia și apologetul


E bine, e rău să-ți recunoști public slăbiciunile, nestatorniciile, erorile, spasmele interioare? După unii ar fi o gafă strategică ce nu ar trebui să ți-o permiți în relația cu lumea, o slăbiciune ce nu-ți va fi iertată. După alții ar fi dovada supremă a onestității, a unei puteri lăuntrice lăudabile. Personal presupun că e de găsit în conjunctură cumpăna instabilă dintre aceste opinii.

Există, în ceea ce mă privește, o excepție în această problematică ce doar în aparență este simplă. Situația delicată în care după ce aderi la grupul susținător al unei idei, al unei cauze ajungi să-ți dai seama că nu te reprezintă, că ți-ai greșit, că nu ți se potrivește rolul de apologet. E greu să dezertezi când ai o semnătură dată, e drept că aproape în alb la momentul inițial, însă existentă negru pe alb. Repercursiunile acuzatoare te apasă, te constrâng, te amenință, astfel încât îți vine să pui mâna pe toate clanțele ușilor de intrare în lașitate, în complacere, în trădare, în nesimțire, în duplicitate…

Experiența îmi spune că, dacă ajungi să deschizi una din aceste uși și să-i pășeșești pragul, atunci poți să știi că ai renunțat la suveranitatea propriei gândiri, la libertatea de a avea opinii independente sau de a nu avea opinii. Devii o voce anonimă în corul apologeților. Ți se va pretinde râvnă, zel, tărie în voce…

Balzac m-a învățat cu ani buni în urmă că zelul, această „primă și sublimă greșeală a tinereții”, trebuie păstrat doar pentru femeie și pentru Dumnezeu. Iar eu sunt pe cale să mi-l pierd, din nou, într-o nouă apologie, ca nou apologet. Și sunt atât de puține lucruri pe care îmi pot permite să mai pierd. Pentru mine nimic nu poate contrabalansa asemenea pierderi – sancțiuni, acuze, denigrări, condamnări –, nimic.

Cu toate astea, nu am să trădez. Voi spune deschis că mă dezmint de propia semnătură, acolo unde mai există pe vreo apologie. Suport consecințele, însă pe mine nu mai mizați ca apologet. Îmi rezerv dreptul de a avea oricând, oriunde propriile opinii independente și de a mi le exprima ca atare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu