miercuri, 4 ianuarie 2012

Îmi amintesc că am uitat…

S-a condensat uitarea peste toate 
m-a scufundat adânc în neagră noapte 
și nu mai știu dacă-s în tren sau pe șosea, 
în pat, în avion, aici, altundeva…

Nu știu de stau, de vin, de plec,
dacă sunt trist sau încă mai petrec,
dacă exiști sau numai am visat 
că te-am iubit, că m-ai iubit cu-adevărat…

Doar șoapte reci îmi mai secretă gândul
și nu știu de ești tu sau bate vântul,
dacă m-alinți sau dacă tot mă cerți,
dacă vreodată poți să mă mai ierți…

S-a condensat uitarea peste toate 
și nu mai știu dacă e zi sau noapte, 
dacă exist cu-adevărat sau sunt în vis
sau mi-a-nceput căderea în abis…

2 comentarii:

  1. stii ca te-am intrebat odata daca ai blog??...afla ca te citesc si ma bucur de spatiul pe care ti l-ai creat aici. cu drag, dorina n.

    RăspundețiȘtergere
  2. Îmi amintesc, deci n-am uitat, Dorina :) Când m-ai întrebat, nu aveam blog. Acum că am, ești invitata mea, ești oricând binevenită. Cu drag.

    RăspundețiȘtergere