Retrospectivă

Viața o văd deja o escaladă,
un cuprinzător, mondial, ambițios maraton
ce-adesea crează din mers ambuscadă.
Nu voiam să simt plictis, nu-mi permiteam abandon
și-așa am ajuns gâfâind pe o culme tampon.
Nu o culme de ranguri, de destul sau de bani
am ajuns istovit, singuratic pe o culme de ani.
Acum înțeleg de ce toate-s vechi și toate sunt noi.
Dar nu știu dacă, de-acum, „înainte” înseamnă cădere-napoi,
uitare, nimic, neant, veșnicie, dor, judecată
ori risipire prin cele vechi, prin cele noi, așa dintr-odată.
Rămân ca să plec, voi plecați să rămâneți…
Clipa aceasta-i aici de-o vecie.
Intrat-am în ea, nimic nu-mi mai spuneți, 
sunt vechi și sunt nou prin lumi ce-o să vie.