Dă-mi Doamne anii tinereții
Ce-au ars încins în crematoriul vieții
Să-i iau și să-i împrăștii în cuvânt
Pe ape, în văzduh și în pământ
În flori, în lacrimi, în iubire și pe cer
Nu-i ‘mesteca cu timpul efemer
Nu mi-i goli de ce au material
Nici de păcatul greu dar imperial
Că aș rămâne cu nimic prin ceață
De nu m-asculți acum o dată-n viață
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu