sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Singurătate



Este tulburător să constați că, uneori, timpul face ca lucruri care îți aduceau bucurii incredibile, pe care le știai frumoase, proaspete, vii, importante să devină mai târziu urâte, ofilite, sălcii, respingătoare. Și nu e vorba aici de perisabilitatea lucrurilor (care de obicei le sporește valoarea sentimentală și obligă la sporirea atenției pentru conservarea lor), cât mai ales de stingerea irefutabilă a sentimentelor puternice care te legau cândva de acele lucruri și care le dădea o vrajă anume. În atare condiții îți vine să te și răzbuni pe astfel de lucruri, să le arunci la coșul de gunoi învățând să uiți și să substitui cu resemnare ceea ce a fost cu ceea ce ar fi să mai vină: înlocuiești în suflet amintiri noi cu speranțe vechi.
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu