povestea mea nu mai are cuvinte
a căzut în hăul înfometat al tăcerii
și al monosingurătății sinucigașe
sărutând pătimaș buza ce desparte cuvântul de necuvânt
un fel de rămas bun pentru totdeauna
o despărțire fragilă
ideal de dureroasă
între memorie sau uitare
între vis sau realitate
între a fi sau a nu fi
ecoul cuvintelor de altădată
se stinge lent între pereți de întuneric vertical
pe care vreau să-i traversez
fără rătăcire
și fără să pângăresc lumina
strigăt mut expulzat din tăcere
m-ai găsit râvnind din nou la cuvinte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu