miercuri, 4 ianuarie 2012

Trandafirul









Legenda grecilor spune că zeița florilor, Chloris i-a rugat pe confrații ei olimpieni să vină fiecare cu câte o ofrandă, s-o pună la căpătâiul neuitării unei frumoase muritoare nimfe, să altoiască floarea pe care ea însăși i-o pusese pe mormânt.


Dyonissos, stăpânitorul vegetației, al extazului și al fertilității, ce nu-și ascundea hobby-ul pentru strugurii vechi păstrați în butoaie, a dat începutului acelei noi flori mirosul (gândindu-se că astfel Chloris va fi mai îngăduitoare cu el).


 Cele Trei Grații, mai mult ca să o stârnească pe Chloris, au învăluit florea cu strălucire, veselie și farmec.


 Zephyr a aerat ușor damful lăsat de Dyonissos astfel că Apollo a reușit să dea florii lumina.


 Ares, războinicul, s-a minunat de splendoarea, gingășia și vulnerabilitatea noii flori și i-a pus deîndată spinii.


 Cupidon i-a impregnat un surâs, iar Afrodita i-a spus, admirativ, „trandafir”, care ar fi să semnifice „fir către transcendență"

 (208x110, 25Kb)

2 comentarii:

  1. Am descoperit azi cu surpriză, dar şi mare bucurie, blogul tău! Să ai un drum neted şi frumos! La mulţi ani, Mihai!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc, Raluca și pentru că tot mi-ai descoperit drumul, din când în când mi-ar face plăcere să îmi mai ieși în cale...

    RăspundețiȘtergere