Zaruri

  

Ne-am iubit !

  

Să fie oare adevărat ?...

  

Pentru că, iată,

ai redevenit un biet semn de întrebare

atârnat ostentativ peste mine,

peste lume,

peste prezentul ce şi-a reluat limita de nimic.

  

Când te-am văzut întâia dată

am lovit semnul curb al întrebării

cu bătăi succesive de admiraţie,

l-am făcut exclamativ să te chem.

  

Să fi fost oare încă o iluzie ?...

  

Pentru că, iată, am redevenit fiecare

ce-am fost,

doi ciocniţi într-o lume de zaruri:

  

- Mă scuzați !

- Nu-i nimic !