Big Bang

Duminică

A șaptea zi și Dumnezeu se odihnește

Nu mai bagă în seamă nimicurile

contemplă

meditează

se lasă furat de propria-i plăsmuire de vis

Totul i se înfățișează static și perfect:

lumină, logos de-o parte

întuneric, haos departe

în altă parte

nici o adiere

nici un sunet

nici un gust sau miros

nici cald

nici rece

splendoare încremenită

natură moartă

Uimitor de frumos

dar teribil de trist

Atunci Domnul

și-a zis:

„să fie Mișcare!”

Iubirea I-a explodat

un Big Bang

din care au țâșnit și Spațiul și Timpul

toate au început să se desfășoare

să alterneze

să se nuanțeze

să se polarizeze

să se combine
să fuzioneze

să viețuiască efemer

în veșnicia peste care încă se așterne
pulberea Iubirii Sale
pe care noi o măsurăm în clipe
de fericire