sâmbătă, 17 martie 2012

Despre gând și cuvânt



eu cred că prin gând și cuvânt am devenit multidimensional

am fost punct
dâra punctului m-a făcut linie
linia m-a extins și m-a făcut plan
planul s-a înălțat și m-a devenit spațiu

și aș fi dormit liniștit între aceste coordonate finite
dacă nu-mi venea
nu știu cum
nu știu de unde
un gând

și dacă nu-mi venea
nu știu cum
nu știu de unde
un cuvânt
care să-mi strige gândul

cum în natură nu am interlocutori
joc un fel de șah de cuvinte

îi spun naturii
„îmi placi
ești minunată
doar că uneori ești bună
alteori ești tare rea...”

ea tace
îmi arată doar soarele
penajul colorat
norii
apele
munții
șesurile
dar e mută

trec repede în locul ei
și-mi răspund în cuvinte
în locul ei

„când mă placi
și eu te plac
când mă iubești
te iubesc și eu...”

apoi brusc tace

mă trec repede în locul meu
dar rămân mut

stăm așa
eu mă gândesc
ea nu știu ce mai face
doar scoate sunete
la fiecare imagine

iar eu încerc să găsesc
cuvintele care i s-ar potrivi
ca să mă pot pune în locul ei
și să-mi răspund cât mai fidel

de pe la jumătatea jocului
am început să-mi pregătesc gândul că voi pierde partida
că voi redeveni plan
linie
punct
mat

dar e interesant jocul ăsta de-a viața
nu are sens să-l abandonez
să gândesc doar linia de sosire
fără s-o și văd
să-i pomenesc în cuvinte
sfârșitul


Un comentariu:

  1. Super!
    Cred ca am pictat deja asta!
    Pe curand, pe "la vara", pe "la toamna"!

    RăspundețiȘtergere