Despre gând și cuvânt

eu cred că prin gând și cuvânt am devenit multidimensional

am fost punct

dâra punctului m-a făcut linie

linia m-a extins și m-a făcut plan

planul s-a înălțat și m-a devenit spațiu

și aș fi dormit liniștit între aceste coordonate finite

dacă nu-mi venea

nu știu cum

nu știu de unde

un gând

și dacă nu-mi venea

nu știu cum

nu știu de unde

un cuvânt

care să-mi strige gândul

cum în natură nu am interlocutori

joc un fel de șah de cuvinte

îi spun naturii

„îmi placi

ești minunată

doar că uneori ești bună

alteori ești tare rea...”

ea tace

îmi arată doar soarele

penajul colorat

norii

apele

munții

șesurile

dar e mută

trec repede în locul ei

și-mi răspund în cuvinte

în locul ei

„când mă placi

și eu te plac

când mă iubești

te iubesc și eu...”

apoi brusc tace

mă trec repede în locul meu

dar rămân mut

stăm așa

eu mă gândesc

ea nu știu ce mai face

doar scoate sunete

la fiecare imagine

iar eu încerc să găsesc

cuvintele care i s-ar potrivi

ca să mă pot pune în locul ei

și să-mi răspund cât mai fidel

de pe la jumătatea jocului

am început să-mi pregătesc gândul că voi pierde partida

că voi redeveni plan

linie

punct

mat

dar e interesant jocul ăsta de-a viața

nu are sens să-l abandonez

să gândesc doar linia de sosire

fără s-o și văd

să-i pomenesc în cuvinte

sfârșitul