Ar fi momentul azi să-ți spun cum te gândesc,
capodoperă ce n-ai fost încă pusă
pe piedestal, pe ape, pe firmament ceresc,
pe pânză sau într-o anume spusă.
În fața ta de basm romanticii-amuțesc,
natura însăși intră-n umbră și-i sedusă,
admiratori de-a valma se îngrămădesc
iubirea să ți-o pună caldă în mănușă.
Nu am stare, stau singur doar să te tânjesc;
cum de te-aș culege ca să te pun în vers
când curgi sau zbori ca nimenea lumesc
poemul meu de suflet devine un eres.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu