Vin de departe, prea dragă,
am pus dorului aripi astrale
ș-am străbătut viața întreagă
să răspund chemărilor tale.
Cale înapoi n-am lăsat,
doar înainte, spre tine am mers,
de nimic, de nimeni nu mi-a păsat,
trecutul cu lacrimi l-am șters.
Am traversat galaxii de trăiri,
am visat nedormit între stele,
am cules de toate-n priviri,
am zburat din vreme în vreme.
Ani lumină ne-au izolat,
bezne de spațiu și viitor,
prin toate-am trecut disperat
lângă aura ta de-aș reuși să adorm.
Dar iată, ajuns la capăt de drum,
eu sunt un altul, nici tu nu ești tu,
plutește în aer doar ceață și fum,
așteptarea de-o viață dintr-odată tăcu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu