apa penumbrei noastre mă seduce
mi-e adâncă
molcomă
însetată
nimeni nu poate s-o apuce
e pe toate cele
și totuși separată
abur ieșind din scorbura luminii
condens oglinzii care-mi stă în
față
tăcere și chemare la marginea
privirii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu