în zațul de nori din ceașca
răsturnată a cerului albastru
din care noi am băut împreună
atâtea ploi
încerc să deslușesc gustul de tine
să aflu urmele vinete ale buzelor
tale
valurile părului care m-au șerpuit
de atâtea ori
și respirația ta când boare
când voluptoasă și vijelioasă
dar nu lăsa rogu-te noapte pe
cer
și nici în ochii mei
dă-mi voie să te deslușesc
dă-mi voie să te găsesc iar
în zațul de nori din ceașca
răsturnată a cerului albastru
din care îți beau curgerea ploii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu