duminică, 25 mai 2014

Murind

                                                                 Michelangelo

clipele sparg oglinda
lianele de nervi nu vor să mă dezlege
nici ziua nu-mi mai răstoarnă noaptea
zgomotul mimează tăcere în pavilionul urechii
îmi curg șuvițe de lumină din corpul beznei
niciodată deschide zăvorul acum
nimicul împresoară contururi 
ce dispar ochilor mei

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu