rămâne-voi umbră-n pământ adâncită
sevă tăcerii din pomi și din flori
suspin adierii care palpită
abur lăptos condensat peste nori
omniprezent niciodată concret
voi fi îmbrăcat în culori
de-anotimpuri
în notele partiturii din orice
concert
și-n licărul tainic ce sălășuie-n
gânduri
bâjbâind ce-a rămas din cele ce-au
fost
prin ruine de-amintiri voi plânge
chircit
întrebându-mă iară dacă avut-am
vreun rost
sau n-ar fi mai bine să-ncep să mă
uit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu