sâmbătă, 17 mai 2014

Stropul de dulce


întâmplarea ce-mi ești e încă un drum
ce s-a deschis în labirintul cuvintelor
să-mi scoată pașii din fum
să-i poarte în tărâmul viselor

întâmplarea ce-mi ești e o nouă uvertură
la opera pe care în scena inimii o pun
să mă scoată la liman din furtună
o vreme pe gând să-ți rămân

întâmplarea ce-mi ești e un fel nou de rostire
care incumbă doar indicativul prezent
fără cusur și plin de uimire
îmi crapă al tăcerii ciment

întâmplarea ce-mi ești e un nou anotimp
pe firmamentul de timp care curge
soarele pe care pot să-l ating
trecând pe la fereastra privirii și-n sânge

întâmplarea ce ești mi-e ultim suspin
prin păr, prin brațe, prin gând
 e stropul de dulce ce-l dizolv în pelin
bricheta cu care iar doru-mi aprind

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu