am pipăit pereții labirintului
cu degete tremurânde
cu priviri piezișe
cu întrebări retorice
am urcat și am coborât scările din
mine
am trecut prin fața ferestrelor
spre lume
am deschis
am închis
și am lăsat întredeschise uși capitonate
de anotimpuri
ocolindu-mi intrarea în beci
acolo unde știu că mă așteaptă
umbrele și penumbrele mele
pământul care m-a zămislit
teama așteptărilor nepermise
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu