miercuri, 21 mai 2014

Vârtejul

                                                         Foto via Simona Podaru

simți vârtejul care ne strecoară
în pâlnia de ore ticăind
și clipele ce încă ne mai poartă 
sub stelele strigându-ne pălind

e ca și-n noi, tandemul suflet trup,
aceleași contradicții și-aceleași mari distanțe
care ne țin în chingile calup
în lacrimile vechilor romanțe

simți vârtejul care ne strecoară
în pâlnia iubirii enunțate
cum trece ziua-n noapte printr-o seară
cu raze de lumină resemnate

e ca și-n noi, aceeași înserare,
aceleași sălcii care-n valuri plâng
aceleași inimi ce trec prin reciclare
cu cât ne soarbe visul mai adânc

simți vârtejul care ne strecoară
din concretul nostru în abstract
amintiri ce încă ne mai zboară
prin frumusețile trecute prin infarct

e ca și-n noi, același efemer
iubind pe crucea de eternitate
murind îmbrățișați pe țărmuri de mister
învăluiți în teama de singurătate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu