adu te rog un pod de secunde
care să vină aici să mă ia
m-am rătăcit în hățiș de neunde
și-n speranțe dinspre cândva
e abrupt aicea la mine
o intersecție de abis și înalt
trupu-mi va cădea de la sine
sufletu-mi va pluti în neant
mi-e suspendată vremelnic durerea
iar dorul îmi pare mai stins
aud în tâmple doar marea
mi-e cald și totuși sunt nins
mai spune s-aducă și-o cruce
să-mi fie pusă la cap
să fie din iarbă și spice
cu miros de cer înnorat
sunt pierdut în hățiș de neunde
și-n speranțe dinspre cândva
cheamă te rog acele secunde
care să vină acum să mă ia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu