foto via Rodica Beșliu
ultime cuvinte din trenul de gânduri
s-au desprins înaintea intrării-n tunel
și-au luat zborul spre cerul cu râuri
de nori unduiți sub vântul rebel
ele zboară rotund peste șinele mele
pierdute în ierburi și-n tufe de timp
purtând reproșuri cu aripe grele
doruri cu note albastre jelind
plouă cu soare amintiri de demult
iar inima-mi bate lutu-n ruină
vreau să beau din cuvânt dar e mut
iar setea ce-o am mă îngână
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu