învârt ceasul zilei dis-de-dimineață
i-aud ticăitul din inimă în sânge
sensul încâlcit în aburii de ceață
viciosul cerc de ore care mă constrânge
fixez alarma ceasului în noapte
să mă aștepte iară când zorii vor veni
m-afund în ale întunericului ape
să uit de mine însumi pân-a doua zi
ziua este noapte undeva în mine
iar noaptea este zi în lăuntrul meu
contraste mă brăzdează-n tencuire
și-mi surpă clipe prin timpul defileu
frumos...prea frumos...ce linistite se lasa cuvintele tale scrise...
RăspundețiȘtergere