Spre Bucovina
Ducând în inimi cântec și-nchinare,
Călătoresc în sfânt convoi pioșii,
În drum i-adastă codrii vechi, pletoșii,
Doinind minuni din vremuri legendare.
Trecutu-i plin de-avânt, de-apusuri roșii...
El stoarce stropi din sufletești izvoare,
Să picure, adânc-cuvântătoare,
Pe locuri undea-au stăruit strămoși...
Suceava-n zări s-a luminat deodată...
Învăluiți în slava ei curată
Ei merg cântând, cu frnțile senine.
Tăceți adânc! Pășiți ca-n sfinte-altare!
Să nu-L treziți din visuri seculare,
Să-și vadă sfântul cuib pe mâini străine...
„Semănătorul”, III, nr. 23, 1904
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu