joi, 21 august 2014

Apatie


gândurile mă iau la rost
cuvintele iau gândurile la rost
deschid doar ochiul drept și le privesc
întrebându-mă de unde mă tot provoacă
din afara mea
din adâncul meu
cum reușesc să mi te aducă în minte
când știu bine că nu ești aici

lumina îmi închide iar ochiul drept
dar nu mă simt iluminat
umbre de gânduri și cuvinte
aleargă alarmate în mine
le-am simțit în dreptul cutiei craniane
apoi în cutia toracică

mi-e lene să le iau și eu la rost
să le spun să înceteze să mă bântuie
să mă cutreiere
mai ales că dacă le-aș da din nou atenție
ar deveni străvezii
gândurile cerându-mi să le concretizez
cuvintele să le rostesc

 îmi deschid iar ochiul drept 
afară e lumină
înutru e-ntuneric
gândurile și cuvintele trec prin mine
și așa eu mă trec
prin ele 

pe pereții înconjurători ai ochilor
din aer transparent sau mat
ca ziua și noaptea
pasc sau zburdă
în herghelii de cai verzi
gânduri și cuvinte

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu