Dorințe

vreau să mă întind eu cu umbra mea

îmbrățișați alături în patul de răcoare

regăsind strânsoarea ce undeva cândva

ne-a abandonat rătăcitori pe cale

vreau dorul să ni-l smulgem din prăsele

din rana  ce rămâne să ne scurgem sânge  

în crevasele și-n porii timpurilor grele

când însingurați n-am mai știut a plânge

vreau să liberez din umbra mea culcată

fantome ferecate în frica de trecut

să răscolesc în trupu-i de amantă

sufletul pe care îl credeam pierdut

vreau să recunosc în conturul umbrei

esențele pe care le-am căutat mereu

și-n liniștirea foamei și setei de idei

s-adorm îmbrățișându-mi regăsitul eu