la un pas de veșnicie
la un cuvânt
la doar un băț
mă ghemuiesc în vremelnicie
rugându-mă sătul
să nu-nceteze
delirul altor clipe de
dezmăț
au fost momente-n care îmi doream
repaus
să uit de mine-n somn tranchilizant
să nu mă mai ofer luminii ca
adaus
să încetez să ud al timpului
bazalt
ce nisipit în dunele de clipe
mă poartă în neant
azi parcela mea cu rădăcini
morbide
crăpată de izvoarele secate
cu urme albe amintind saline
de anotimpuri preaîndestulate
renaște iar un vis de înfrunzire
amintind de veri exuberante
când se-ncingea platonica iubire
clepsidra mea de gânduri curge noi
cuvinte
o altă niagară de dimineți
terestre
din fără nici un timp
aducerile-aminte
cântându-mi iar pe struna
închiselor ferestre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu