Nu pentru prima oară, așadar din nou, de vreo două ore curentul electric la domiciliul meu s-a întrerupt. Sunt panicat. Echilibrul și armonia în microuniversul meu existențial sunt dependente de electricitate, de apă și canalizare, de sevicii de salubritate, de farmaciile din zona în care locuiesc. De alte și alte nimicuri care nu depind de mine, dar îmi alcătuiesc calitatea vieții. Îmi sunt indispensabile și totuși nu îmi pun problema cum am ajuns la asemenea condiționare față de ele, de unde, de când și de ce le am.
Nu este pentru prima oară când, pentru perioade mai lungi sau mai scurte, măcar una din aceste nevoi îmi este suspendată. Fiind independente de voința și de capacitățile mele, eu le plătesc, deci le pretind. Plătesc serviciile de care beneficiez, îi plătesc pe cei pe care i-am delegat să-mi administreze mediul în care trăiesc, pe cei care îmi garantează drepturi, libertăți și siguranță, pe cei care nu mă ajută pe mine, însă spun că dintr-o contribuție din parte-mi le-ar fi mai facil lor să-i ajute pe alții, cu nevoi speciale.
Cum spuneam, de câteva ceasuri am o pană de curent la mine acasă. Sunt la zi cu plăție, deci nu ar trebui să trec prin asemenea situații. Enelul este entitatea pe care am angajat-o să-mi asigure curent electric. Deci apelez telefonic Enelul. „Avem o defecțiune tehnică în zonă, aveți răbdare că se va remedia, doar că s-ar putea să dureze...” Pentru situații de felul acesta, când sunt expediat rapid fără să mi se soluționeze problema, eu contribui la plata unei întregi administrații locale. Știind deja că sunt niște incompetenți cu pretenții, mă duce gândul la banii pe care îi dau pentru existența unei stufoase dar vagi admistrații centrale. La cine să apelez? Cunosc doar câteva nume, din cauza notorietății lor. Să fie Băsescu? Sau Ponta? Poate Cazanciuc? Sau Ioana-Maria Petrescu? Ciorbea o fi mai breaz? Maior? Oprea?... La oricare din ei aș apela, cel puțin o parte din ceilalți i s-ar opune tacit sau în gura mare. Conștientizez că nimeni din adminstrație nu e „omul meu” și că eu, deși nu mă cunoaște niciunul, contez ca „omul abstract și potențial al fiecăruia din ei ”. Un manipulat, pentru că pentru ei și nevoile mele sunt abstracte. Și apoi, acum sunt atât de copleșiți de griji cu adevărat importante. Se întreabă, printre altele, cu ce i-aș putea ajuta eu pe ei, cu cine voi vota când voi vota... Chiar, eu cu cine să votez?
Scuze, dar s-a aprins lumina... Pe altă dată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu