nu știu limanul spre care
mă poartă gândul anost
rătăcit prin cuvinte sumare
mai caut nerostului rost
nu știu direcția pe cruce
în care ar trebui să apuc
un cerc vicios mă seduce
dar viitorul e-n mine demult
înot în ocean infinit
purtând colac de uman
și-așa sfârșit nesfârșit
în jur isc val după val
rătăcit prin gânduri de junglă
defrișez din cuvinte un drum
mersu-mi mereu mă afundă
în mlaștina ce se cheamă „acum”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu