duminică, 10 august 2014

Trezește-mi ochii toamnei


 trezește-mă
a mai zburat o vară peste ochii-ntorși în mine însumi
prin aerul de apă al tăcerii 
prin tectonicul relief al minții
prin tălpile ce m-au descălțat în nisip
și au sărit sinucigaș în abisul mării

a cui e vina dacă toamna nu mă mai găsește
în parodia amară din vaporii arborilor de cafea
în floarea rănilor nituite pe versenții timpului 
în norii volatili ai speranțelor colorate
în materia fără duh a prezentului
și în duhul imaterial al memoriei

nu mă plânge
doar mă trezește să-mi dezmorțesc amintirile
să privesc cum mă clipește somnoros trecerea verii 
iar toamna începe a se coace în cuibul meu părăsit  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu