Viktor E. Frankl (26.03.1905 la Viena - 02.09.1997)

Psihiatru vienez, părintele logoterapiei, doctor în neurologie și filozofie; este fondatorul celei de-a treia școli vieneze de psihoterapie – Logoterapia (după psihanaliza lui Sigmund Freud și psihologia individuală a lui Alfred Adler).

„Căutarea sensului reprezintă motivația primară a omului, iar nu „o raționalizare secundară” a pornirilor sale instinctuale. Unicitatea și specificul sesului constau în aceea că omul trebuie și poate fi împlinit numai prin el însuși. Numai acest concept, „voința de sens”, dă satisfacție și semnificație profundă motivației sale existențiale. Există autori care consideră sensurile și valorile „nimic altceva decât mecanisme de apărare, forme de reacție și sublimare”. În ceea ce mă privește, n-aș vrea să trăiesc de dragul „mecanismelor mele de apărare” și nici nu aș garanta că mor de drag pentru „formele mele de reacție”. Deși accept că omul este capabil să trăiască și să moară pentru idealurile și valorile sale.”
Conform logoterapiei - spune Frankl - strădania omului de a găsi sens în viața sa reprezintă forța motivatoare primară a individului..... în opoziție cu principiul (voința) plăcerii pe care se centrează psihanaliza freudiană și cu „voința de putere” („lupta pentru superioritate”) pe care se centrează psihologia adleriană”. Pentru Frankl grecescul „logos” înseamnă „sens”, iar logoterapia se concentrează asupra (căutării de către om) a sensului existenței sale.”

(„Omul în căutarea sensului vieții” - Editura Meteor Press, București, 2009)