vineri, 12 septembrie 2014

Furând lumină luminii


pe luciul oglinzii mi se conturează deșertul
pare profund și estetic
deși e doar încă un miraj la capătul lumii
poate aș spune că este însuși preaplinul
în care aș reuși să pătrund furând lumină luminii
din torța lui prometeu care îmi arde pieptul
cu lovituri lacome de ciocuri ce-mi numără anii

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu