depărtarea se deschide în zare
cu melancolia care plutește în
suflet
un val de aer de mare
pe oceanul albastru din strigăt
se dechide noaptea prin
seară
îmbrăcată în dor transparent de
culori
fața i se topește în lacrimi de
ceară
și curge izvor adânc de fiori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu