duminică, 21 septembrie 2014

Eternitatea


toată viața am dat târcoale
în mare grabă
eternității

eternitatea este gravitată
de sateliți de riscuri
de meteori de noroc
de nori de plictiseală
de un cer de așteptări
de cimitire de piatră

o vreme ea nu m-a băgat în seamă
eram ca un fluture care se temea 
și de întuneric și de lumină
și de ger și de caniculă
chiar și de iubirea pentru culori înflorate
un biet indecis care degustă din farfuria fiecărui anotimp

eternitatea respiră timp în preajma mea
uneori își ridica o pleoapă 
dar se întorcea pe partea cealaltă

când am privit-o întâia dată în ochi
toate clopotele mi-au răsunat în cap
iar lumea plângea deznădăjduită
și promitea să fie mai bună
până ce se adăpostea după un colț de uitare
în confortabilă indiferență

am trăit în preajma eternității
ajungând să cred că vom rămâne buni vecini
fără a deveni prieteni

de la o vreme ne dăm mai multă atenție
și ceva mă face să cred că ne vom strânge mâinile
ne vom cunoaște
ne vom nedespărți

                                                                              foto via Iulia Luchian

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu