În visul lui Lucian Blaga

eu nu mă căiesc că m-am zgâriat

în corola de minuni a lumii

și port pe trup urme de munți hercinici

cu ochi, cu flori, cu buze ori morminte

dar mă gândesc la tine

atâta frumusețe istovită în anotimpuri

pe ale cărei tălpi atârnă ţărna şi drumul

și din care tainic îmi curg noaptea din sânge

în lutul tău desăvârșindu-se pe trepte de cer
cu gheare de lumină