trecut despădurit schematizat de vreascuri
un viitor deschis ce nu va fi și-al meu
un foc prezent mocnit întreținut de gânduri
un trup sleit din ce în ce mai greu
mal de lut cărnos din care surpă timpul
în curgerea clepsidrei prin transparența clipei
doar privirea poate să frângă infinitul
să-l cioplească-n forme și-n cioburi de idei
dar depărtarea crește, detaliile dispar
întregul se reface în ultimă sinteză
privirea se închide tristă în zadar
pornește filmul vieții-n pereți de anamneză
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu