Pajiști de-anotimpuri curg în
Apuseni
în valuri transcendente de culori
vitale
metaforele gliei ce-i poartă pe
străbuni
în relief de timpuri ancestrale.
Atâta frumusețe în ecou de bucium
vuind prin crengile pădurilor de brad
poartă-n demnitate chin și zbucium
spini și mărăcini în lacrimi de
hazard.
Pășiți smerit în Apuseni pământul
că poartă-n el legende spre amurg
biserici care-n ceruri își
împlântă vârful
și mori de sânge care viață plâng
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu