bătrân și liniștit ultima oară,
l-am văzut șezând, cu coatele pe
masă,
privind nimic prin fumul de
țigară,
cu gândul dus în neguri și în
ceață...
era așa concret... și-așa
abstract,
trecut prezent propria-mi adâncime,
umbră și lumină lipsite de
contrast,
surdină de tumult, tăcere-n
agonie...
cu sfială l-am privit prin geam de
amintiri,
abia de-i conturam o schiță din
ce-a fost,
mie cândva tată, lumii necunosut
martir
nu eram în stare să-i dau acum un
rost...
privesc nimic prin fumul de
țigară,
gândul mi-e plecat în neguri și în
ceață,
o fată mă privește-ngrijorată,
eu stau inert și gol, cu coatele
pe masă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu