când cumpăna coboară ziua în noapte
ciutura se umple de-a viselor apă
și picură o sete cumplită de moarte
din care timpul nesățios se adapă
când cumpăna scoate ziua din noapte
ciutura e plină de soare și viață
arteziană de raze până departe
aducând călătorul să se spele pe față
când cumpăna scoate ziua din noapte
ciutura e plină de soare și viață
arteziană de raze până departe
aducând călătorul să se spele pe față
din gura timpului venind de demult
la umbra mea e răcoare de noapte
în setea fântânii rămân să ascult
cumpăna oscilând între viață și moarte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu