Golul tăcerilor

plinul cuvintelor

îndeosebi seara

când ochiul devine incolor

iar uneori își picură ceara

pe mormântul uitărilor

deci seara

plinul fiecărui cuvânt

se revarsă în golul tăcerilor 

și curge atât de-n adânc

că întrece toți munții răbdărilor

iar eu adorm așteptând

ecoul stins al tâlcurilor
tăinuite deslușirii în pale de vânt