luni, 23 ianuarie 2012

Romanță-ntr-o gară


Pierdut într-o gară
pe vreme de toamnă ce plânge…

Clipe sorbite de trecut și uitare
se scurg din trup de pac-ar fi sânge

Am venit ca să plec sau plec ca să vin

Calea aici mi se frânge

Ultimul tren îl ajung
sau el mă ajunge
  
Vântul lipește stropi mari de toamnă
Pe fețe-ntristate
Pe guri încleștate
Pe gânduri mascate

Pierdute-ntr-o gară

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu