sâmbătă, 24 august 2019

În cadrane vicioase orare

așteptare mocnită în somn și visare
într-o sămânță într-un ou în pântecul mamei
chircire în semn inconștient de-ntrebare
gata să iasă prin scâncetul soartei 
o crescândă tulpină-semn de mirare
în aerul tare al nopții și-al zilei
în vaste spații de cadrane vicioase orare
care-ntorc la sămânță la ou la pântec al mamei
la începutul așteptării atemporale

vineri, 23 august 2019

Undeva a priori

„Sufletul destrupat (îngerul) nu gândeşte, ci vede. Gândirea e ceea ce păţeşte sufletul când e parazitat de corp.” - Andrei Pleșu, Note, stări, zile
Imaginea via Diana Trăncuță
când alunec departe de mine pe pârtii de nori
gândirea mi se pierde difuză-n a ochilor ceață
conștiița se-ntoarce undeva a priori
iar globul privirii îl simt că se-agață
de imagini pe care le aveam uneori
despre moarte și viață în oglindiri față-n față

În fiorduri de gânduri

Via Pinterest
în fiorduri de gânduri
înaripate idei prinse-n somn
de oglinzile apei cu riduri
 se reculeg multiform
dezmorțind constrângeri între maluri de zări
și traiectorii încrustate în zbor
prin înalte adâncuri și-adânci înălțări

luni, 19 august 2019

Fereastra din zid

între mine și lume e o fereastră
care filtrează întruna lumina albastră
transformând-o în ploaie de gânduri
restul e un zid mat din pietre sau scânduri
prin fantele cărora din senin uneori
se ivesc insecte ape ierburi comori
și se strecoară ecouri nefirești și ciudate
din mine sau poate din lume plecate
pe vremea când nu exista nici fereastră nici zid
și laolaltă eram parte comună din fiind

În marea trecere

Clip via Darknesss
Turbojetul trecerii ființei prin ale vieții ferestre
de ea însăși abia văzută abia auzită abia simțită
arzând meteoric în sauna atmosferei terestre
nu are timp îndestul nici să trăiască nici să fie trăită
între versanți telurici și zboruri celeste

Adaptare

Realitatea este imposibilă, cred:
imensă, greu de-abordat, de-nțeles;
oricând și oriunde în labirintu-i mă pierd,
căci îmi pare de-a dreptul lipsită de sens.

M-aș debarasa de ea într-o clipită
de n-ar avea spații mici, la pas să le trec pragul,
de nu s-ar lăsa, când se-mbracă, privită,
sau de nu mi-ar da clipele ei pe de-a-ntregul.


sâmbătă, 10 august 2019

Conjugări

îmi aminesc adesea că uit cine sunt
și uit să-mi amintesc cum se conjugă a ști
în arderea mocnită din calendare de gând
care-mi dau măsura umbrei de noapte și de zi
inculcată pe saltele de vis cu somnul adânc
gonflate de timpurile proprii-ale lui a fi
plămadă de astral și de pământ