sâmbătă, 18 noiembrie 2017

Bătrâna palmă

e șifionată tare palma mea
am adunat cu ea, am strâns-o-n pumn
am ținut-o-n apă, am întins-o-n vânt
în vreme caldă și în vreme rea

am mângâiat cu ea, dar am și lovit
capul mi-a ținut când rămâneam pe gânduri
memoria liniilor frânte s-a bătătorit
   azi e frunză uscată de braț tremurându-mi

Eternitate

Desert-day-tour-in-morocco
câte veșnicii au trecut 
păsări rarefiate învățate să doarmă în zbor
lăsând dâre efemere de reacții din cimitirul inimii lor
câte veșnicii încă unde mai sunt
maternități ale vieții perpetuu născând 
zboruri înalte toate căzând
pe luciul memoriei telescopului orb dintru-nceput
reflectând așteptate noi veșnicii
venind și trecând
murind renăscând

vineri, 17 noiembrie 2017

Conștiințele eului

triunghi scalen
a fi - a avea - a face
cu laturi  de imponderabile limitări
cu unghiuri gravitaționale de conjugări
cu vârfuri de spațiale chemări
labirint elementar de atemporale schimbări
 de curgeri tulburătoare ale conștiinței
în trinitatea deltei trup-suflet-sprit
prin cramponări și eliberări ale sinelui
în germeni de întrebări
și potențiale răspunsuri
la exist - am - fac

miercuri, 15 noiembrie 2017

De bună seara

După un gând de Rainer Maria Rilke
photo Samarel Liquid Art

seara-și probează garderoba atâtor culori
făcând piruete prin ramuri de arbori bătrâni
pe cap încearcă pălării bizare de nori
și lasă dantele de umbre să-i curgă pe mâini

apoi coboară lin iar trena-i atinge izolate cărări
singuratică ochii umezi îi ține-n pământ
temându-se parcă să se vadă în zări
cum se pierde în noapte cu subtilitate de gând

știe că-i za a timpului între o noapte și-o zi
iar clipele-i sunt treceri sub priviri de nostalgici
că-n urma ei doar stele și vise vor licări 
totuși învăluie iubirile în propriile-i panglici

marți, 14 noiembrie 2017

În vise

lumile vagi - ale noastre -
cu granițe de ceruri albastre
doar de vise pot fi pătrunse
oricât de bine-s ascunse
în ale timpului și spațiului prunduri
de nicicând și niciunde străfunduri

Balerinii

picioarele orelor înălțate pe poante
să vadă începutul zborului pornit dintr-un mers
să simtă îmbrățișarea aerului din cântec și vers
în brațele înălțate deschis spre departe

iată magia durerii baletului într-un artistic demers
în care sufletul trupu-l invită la dans
provocându-i echilibrul în grațiosu-i balans
pe marginea călătoarelor clipe din univers

duminică, 12 noiembrie 2017

În noapte

noaptea pare totul părăsit
nelocuit
statui de întuneric
încremenite
pe socluri de somn
arbori de liniște
negri 
străjuiesc uși și ferestre ferecate
dincolo de care se pândește ziua