duminică, 20 ianuarie 2019

Mimetism

După un gând de Edgar Allan Poe
Văl negru întuneat
de orgoliu nemăsurat,
vis, reverie 
viața pare să-mi fie.

Numai că o dată
dintr-o o nebuloasă
vie, fabuloasă,
animată de personaje trecute
de nimeni știute
cu priviri pierdute și gânduri anodine
se porni prin mine.

Dezmoșteniți din pământ,
din lume, din iubire și gând,
halucinante cohorte mă traversau coșmar, 
ca pe un hotar.

Existența-mi lumească de-atunci se zdruncină,
timpul de lumină mi se estompă,
și-așa negândit
m-am pierdut în alaiul pe care l-am privit.

sâmbătă, 19 ianuarie 2019

Întâlnire

Sub un felinar din secolul trecut
m-am întâlnit cu propria mea fantomă.
Stătea în fumul ce-l scotea al meu trabuc
pe care l-am aprins în urmă cu vreo oră.

Eram mai tânăr nu ca acum cărunt.
Știam că-s amintire deci că-s mort,
căci morți sunt cei ce astăzi nu mai sunt,
și-n sine mă-ntrebam cum să mă port.

Atâta stinghereală între noi.
Eu îl știam, dar el nu mă știa.
Să-i spun că unul suntem amândoi?
Sau să-i vorbesc de mine, dac-o vrea?

I-am zâmbit nătâng, fără-nțeles,
și-abia atunci i-am întâlnit privirea:
eu eram cel care murise și-am ales
să-mi mai văd o dată nemurirea.

Pândind revelații

fruntea - clepsidră de gânduri
pândind în deșert revelații -
pe portativu-i de riduri
mă pierde prin constelații
- cerebrale tainice haruri
scurte tăceri prelungi incantații
rostogoliri din aruncatele de zaruri -

vineri, 18 ianuarie 2019

Nostalgii


nostalgia locurilor în care n-am fost
în mine departe își face-adăpost
nostalgia timpului care putea să fi fost
în mine aproape își caută rost

pe urma pașilor rătăcind înapoi
timpanul e surd iar ochii sunt goi
pe tălpi se strâng uitări de noroi
când fluturi de gânduri mă zboară în roi

în zări sunt turle cu capele divine
miraje-n deșertul care în cale îmi vine
fântâni de credință ce nu mai sunt pline
acum secate sunt pline de mine

nostalgia timpului care putea să fi fost
în mine aproape își caută rost
nostalgia locurilor în care n-am fost
în mine departe își face-adăpost

Flori

după o idee de Rainer Maria Rilke
Vară, să fii câteva zile o vară
contemporan florilor
respirând dimineață amiază și seară
doar din sufletul lor

murind când ele sunt gata să moară
în parfumul culorilor
persistente dispariții-ntr-o doară
ofrandă de polen clepsidrelor

miercuri, 16 ianuarie 2019

Devine de nevăzut strălucirea

Devine aproape de nevăzut strălucirea
care trece în zbor peste ai nopții versanți
și de argint își proiectează lumina
făcând din piticele umbre giganți
castele cu creneluri de întuneric
sub asediul de suliți înroșite în foc
din care inconsistente contururi feeric
își strigă tăcerile adunate-ntr-un loc

luni, 14 ianuarie 2019

Eșecuri

Fotografia postată de Mihail Ciupercescu.
Strigă ca niște păsări de înalt
cuvintele-n rostire fraze risipind.
Sunt sensurile care în disperare cad
potențiale zboruri ce mor ne-mbătrânind
rătăcind în spațiul dintre rai și iad.