duminică, 19 februarie 2017

Verba volant


nu știu de unde-s tainele și tâlcul
am bănuit înaltul am intuit adâncul
am strecurat prin sită râuri lungi de gând
dar am rămas în față cu vântul din cuvânt

Glasuri


în hala îngustă și înaltă din pereți spongioși de speranțe
cu ferestre murdare închise și uși capitonate fără clanțe
cu aer de timp stătut îmbâcsit de creanțe
din vremi în care viața era un șir de iluzorii vacanțe
sunt gata s-adorm nesfârșit în ale viselor brațe

Zile albe pentru zile negre

Ben Goossens Art
am pus în mine deoparte zile albe 
pentru zilele negre
- cum noaptea-și păstrează pe boltă 
licăr de stele -
ce-or fi să le trec prin moarte 
traversând veșnicia 
purtând în vene sălbatic nu sânge 
ci nimicnicia

sâmbătă, 18 februarie 2017

Cu timpul

The Art of Dreams by Augusto Peixoto

timpul pentru noi e-un scamator
dispare dintr-o dată în trecut
și reapare apoi din viitor
cu aer prospăt și neprefăcut

viața e un permanent flagrant
o pândă pe-un cadran ce-i spunem soartă 
în care fiecare e un figurant
care urmărește timpul cum îl poartă

joi, 16 februarie 2017

Elegia-nserării

The Art of Dreams by Augusto Peixoto
la cina cea de taină cu mine însumi
cărțile pe care le-am scris mă închină
ținându-mi închise vârtejuri de gânduri
prinse-n cuvinte nisip de clepsidră

le privesc mă privesc printre gene de clipe
ne-așteaptă trădarea-n inutile deziceri
durerea din răstignirea pe-a uitărilor cruce
când tăcând vom spăși efemerele treceri

joi, 9 februarie 2017

Sinteză

Desktopography, Digital Art (sursa net)
bumerang
zăpadă
și vânt
ecou de dig-dang
lumea întreagă
trecând
e prag
pe care dezleagă
gând și cuvânt
ură și drag
de pe propria creangă
pe propriul mormânt

vineri, 27 ianuarie 2017

Însuflețire

Emilis Baltrusaitis Art - Genesis. Day 3

Rațiunea m-a rănit ingenuu în suflet,
m-a eschivat spunându-i că el este ilogic,
că nu poate a-mi fi doar permanent regret,
nostalgic Don Quijote căutător de tragic.

Că ea mi-a dat, s-ajung să fiu un om,
măsuri distincte pentru spațiu-timp,
răspunsuri cu care să țin sub permanent control
viața ce dator sunt întreagă s-o cuprind.

Dar eu nu pot trăi doar cu realitatea,
condus de legi anume care nu-s din mine,
și-atunci îi neg rațiunii superioritatea,
rugând-o din suflet să-mi fie și iubire