luni, 26 iunie 2017

Transcendență

Erick Oh
să fie acestea ultimele cuvinte
când anotimpurile cad din copaci
în infernul tăcerii fierbinte
umplând ai morții lacomi desagi

să fie acestea ultimele tăceri
iscate-n vacarmul cuvintelor grele
când zilele vagi rămase de ieri
se uită pierdute și stinse la stele

să fie acestea tăceri de cuvinte
ori cuvinte în tăceri sugrumate
când lumânările-și lasă ceara fierbinte
din aproape-n aproape tot mai departe 

duminică, 25 iunie 2017

Preatârziul


sunt preatârziul căzut dintr-o toamnă
nor din timp ce-ar vrea în ploaie s-adoarmă
desfrunzirea păcatului uscat într-o rană
zbatera ultimei umbre în lumina din geană
a deșertului oază tremurândă de teamă
învanul tăcerii pe marginea uitării de ceară

sâmbătă, 24 iunie 2017

Rugul trupului


din arc de  timp clipe săgeți mă străpung
țintă vie sunt din zori în amurg
și înapoi în somn mă ajung
ploaie de răni le simt cum se scurg
pe focul ce mă ține-n al trupului rug

vineri, 23 iunie 2017

Te chem


mai trage de mine puțin
toamna încă în vraja-i mă ține
de mirosul sălbatic de crin
miraj letal în vis de albine

mai sunt și pădurile ploii
care-ascund păsări în pene de frunze
și scorpionul strecurat între zodii
țintuindu-mă-n speranțe confuze

zilele scurte și nopțile lungi
de vestejire încă mă țin
nu e târziu la mine s-ajungi
să mă scoți din toamnă puțin

joi, 22 iunie 2017

Sunt timpul


eu sunt timpul
de-aceea mă văd doar în oglinzi de cadrane solare
umbră de mine furișată printre clipe splendide astrale
proiecție pe ecran latul cu stele din zare
statuie de nori fumurii mereu în mișcare
din care ploile cad șiroind cuvinte sumare 
strigăte mute rostogolindu-se-n pământul din vale

marți, 20 iunie 2017

Înger de pază

Via Arteide
e prea departe s-o pot auzi
dar o simt cum vibrează
e imposibil să o pot trezi
în timp ce visează
somnambulă ce n-o pot păzi
mă traversează
și noapte și zi
să-mi fie înger de pază
pentru cât voi trăi
mângâiere de rază 

miercuri, 14 iunie 2017

Renaștere

„De la singurătate încolo începem noi înşine” - Constantin Noica

nu mai sunt ce-am fost
când mă știam pe de rost
sunt tot ce n-am mai fost
iar căutându-mi un rost