miercuri, 2 septembrie 2020

Memorandum, '80


ACUM, când focosul e bun de aprins, iar privirile-aşteaptă semnul solemn,
Acum, care-l naşte pe Apoi cuprins în flăcări de groază, cu pocnet de lemn,
Acum când cuţitul, în os măcinând, îşi simte tăierea şi-al său ascuţiş,
Acum când doar moartea-i în viaţă şi când aduce dezastre pe orice afiş,

Acum când păianjeni ascunși apocaliptice pânze de conspirații ne țes,
 când tot ce știam cert dintr-o dată devine abscons, amenințător, de neînțeles,
Acum când pământul, aerul, apa, iubirea pe care le credeam de ajuns tuturor,
Acum când în sfârșit după atâta mers îndelung eram gata și pentru zbor,
  
Acum, vine un ultim Acum ce ne-neacă în propria barcă cu-al nostru destin
și seacă întreaga fântână-a luminii şi face ca toate să moară din plin,
Acum când un capăt de drum se înfundă şi magic în urmă rămâne doar fum,
mă-ntorc pe jăratec și suflu în scrum, să scot o scânteie, un ultim ACUM !

sâmbătă, 29 august 2020

Stropi de timp

Plouă,
iar stropii…
stropii sunt timp.

Atâta timp n-a mai fost niciodată…
Saturat de timp e prezentul,
viitorul de pe-acum e petrol;
adâncurile toate ies negre,
numai noroi şi nămol.
Curat nu este nici cerul:
sus sunt râuri de nori
curgând într-o deltă uriaşă.
Impermeabil e timpu-napoi!
Liane, hăţişuri de timp,
zgârie civilizaţia umană…
Trecutul, agonic, cu faţa la noi,
duhneşte ca şi o rană.
Ură, războaie, trădări şi suspine,
în rame de dragoste zac.
Galeria aceasta de nouri,
plouă, trăznind într-un lac.
Fulgeră gândul şi tună prostia
prin timpul ce trece şi vine mereu…
Bolta apasă, Pământul mai ţine,
dar plouă întruna mai mic şi mai greu.

Plouă.
Stropii sunt timp…
Atâta timp n-am văzut nicidată!…

joi, 27 august 2020

Zădărnicii

Lucrare de Liviu Mocan
câte potențiale poeme
zădărnicesc printre cuvinte

precum orele-astrale
prin haosul orelor terne
similar unicatelor perle
mimetice-n nisipul fierbinte
asemenea florilor calde
înghețate în sloiuri-caverne
la fel ca ideile-n minte
sateliți pierduți de planete
aidoma unor preastrăvechi toteme
ce nu mai găsesc magie în ele 

câte frânturi de poeme
își caută întregul la margini de stele 

duminică, 23 august 2020

TIMPUL ISOMNIILOR: Căutarea identității

Ilustrație Zaharia Mihail-Robert

Sunt oameni care se feresc să fie văzuți în apele lor (din varii motive), 

însă se străduiesc mereu să înoate ostentativ în apele altora.

Timpul insomniilor: Cealaltă privire

Imaginea - Alfred Kubin 
Peretele dinspre răsărit al camerei mele,
acest opac zid al plângerii neputințelor,
acest obstacol al privirilor, ascultărilor și așteptărilor,
acest oblon al prezentului în contra perspectivelor temporale,
aecst imediat terifiant al tuturor posibilităților gestante,
acest perete dinspre răsărit al camerei mele
mi-a întredescis surprinzător o fereastră latentă,
strălucitoare până la refex și transparență,
prin care am întrevăzut zorii 
asemenea pudorii femeilor conștiente de farmecul lor,
am recunoscut zarea infinitului pe care nu o mai văzusem vreodată
am atins pragul unui portal către eternitate,
recunoscând în același timp că mă aflu, ca de obicei,
 în fața peretelui dinspre răsărit al camerei mele.





miercuri, 19 august 2020

Argonauții

am revenit la țărmul mării noastre
nicicând și niciunde a noastră
e vremea ca ecoul valurilor trecute să se întoarcă 
să spele salba sclipitoare a scoicilor multicolore
cele care pe tine te-au făcut sirenă
iar pe mine m-au impregnat de cântecul tău
a venit momentul să înecăm marea în noi

luni, 17 august 2020

Golul tăcerilor

plinul cuvintelor
îndeosebi seara
când ochiul devine incolor
iar uneori își picură ceara
pe mormântul uitărilor
deci seara
plinul fiecărui cuvânt
se revarsă în golul tăcerilor 
și curge atât de-n adânc
că întrece toți munții răbdărilor
iar eu adorm așteptând
ecoul stins al tâlcurilor
tăinuite deslușirii în pale de vânt
poezii photo 13705172_1231808203518884_1212893254_n_zpsh9xa712a.jpg