În hala goală a singurătății aud
ecoul pașilor pe care i-am urmat
șoapta cuvintelor pe care le-am răstit
umbra trupului pe care l-am istovit
zădărnicia care m-a zădărnicit
aud
nimicul care m-a nimicit
oaza care m-a însetat
frunza care m-a desfrunzit
soarele care m-a orbit
amintirea pe care am uiat-o
aud
uitarea de care îmi aminteasc
norul care m-a umbrit
potopul care m-a potopit
poemul pe care nu l-am scris
tăcerea iubirii care m-a iubit
În ecou aud vuind
hala goală a singurătății mele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu