marți, 6 martie 2012

Fântâna

Călin Alupi - Fântână cu cumpănă - armonie verde


sete-n adânc în căutare de apă
fisură de timp săpat-n pământ
în arșițe doruri cheamă și-adapă
pe cei murind, sperând sau căzând

discontinuu de pârjol și orbire
pe câmpie de foc sub soare de lupă
adânc de răcoare și rost de trăire
vârtej de salvare, de viață redută.

cumpănă între a fi și-a mai fi
singuratică cer roșu străpunge
oază minune cu sens de-a trăi
acolo unde doar moartea ajunge

și punct cardinal și vieții reper
prin bombardamente solare avide
cheamă la viață și ține sub cer
stinge arsuri iar cu apă aprinde

în felul tău tu singuratică ești
o fântână spre care vin drumuri
tranzit în vid de unde pornești
spre alte și alte noi ruguri

4 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc, o „replică” deosebită, mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  3. :)

    Sufletul fântânii

    Mi-aduc aminte
    de fântână din chemare,
    totul satul se-aduna în vale
    şi toţi se minunau
    că niciodată n-a secat,
    a construit-o dascălul din sat
    acum vreun sfert de veac
    în amintirea singurei copile
    pe care a pierdut-o
    în fântâna veche.
    acu-nţeleg de ce
    nicicând nu a secat
    era dintr-un suflet curat

    RăspundețiȘtergere

poezii photo 13705172_1231808203518884_1212893254_n_zpsh9xa712a.jpg