m-am născut sub un cer plouând de amenințări
udându-mi toate fricile la rădăcină
aș fi devenit un câmp nesfârșit de frici
dacă undeva
în solul meu
și altundeva
deasupra cerului meu
ceva
nu ar fi altoit pe fricile mele
un soi de curaj nebun
care m-a înflorit între moarte viață și moarte
mi-a eliberat cerul de amenințări
pot cădea în moartea dinainte
pot cădea în moartea ce urmează
dar viața mea
și mormântul meu
sunt protejate de nebunia mea
care desfide și împrăștie
norii amenințărilor
și nu este de fapt curaj
este opțiunea mea de a îndura viața și moartea
dincolo de amenințări
doar în temeri lăuntrice invizibile
pentru că eu îmi sunt mie amenințare
cuvinte innodate cu multa maiestrie.
RăspundețiȘtergerema atrag intr-un mod ciudat postarile care incep cu 'despre' :)
Pentru mine, acesta este un întreg; ceea ce trebuia spus se află acolo, în versuri şi printre rânduri...Nimic în plus nu se cere...Este un tot bine închegat, neştirbit, alcătuit fără risipă, firesc, natural, adevărat.
RăspundețiȘtergere