Despre ea

eu fiind un „el”

„ea” deduc că ar fi un „alter ego” în oglindă

de care am nevoie existențială

într-o lume neutră prin alăturări bipolare

ca asta

alăturarea aceasta întâmplătoare nu presupune cu necesitate armonie

într-o lume în care ordinea trece mereu în dezordine
și invers

însă prelungește acea unitate dialectică
care asigură perpetuarea

aici este loc pentru iubire
deasupra îngrădirilor fizice
chiar pe luciul oglinzii