Paște

Viziunea îngerului blând,

venind din cer ca să se-nchine,

ne stăruie mereu în gând,

că toți sperăm să fie bine…

Viziunea cu Iisus jertfit,

crucificat de dor de noi

când nu iubeam ce-i de iubit,

când pustiiți eram și goi…

Prezentul – cu noi răstigniți

între-ntuneric și lumină,

de vechi păcate răvășiți,

cu remușcări, învinși de vină,

ne pune iară față-n față,

îngenuncheați de neuitare,

de tot ce mai iubim în viață,

de multe semne de-ntrebare,

de rătăcirea-n spațiu-timp

(ce către-o Cale nu ne scoate,

ci ne menține-n labirint 

cuget liber să ne poarte),

ne decantează-n zi de Paște

(o primăvară de-nceput

când totu-n jur din nou renaște

din ce-a murit, din ce-a trecut),

și ni-L aduce ca reper

pe Fiul Domnului, Iisus,

ce s-a-nălțat din morți la cer,

de moarte, El, mult mai presus…

Viziunea cu Golgota Sa,

supliciul Lui, coșmar în noi…

Acolo unde-i El, e casa

ce-a pregătit-o pentru-Apoi…

 „A înviat Hristos din morți!”

Minune (că ne-am tot rugat)

și mântuire pentru toți:

„E-adevărat! E-adevărat!”