semăn peste tine semințe de dor
le ud dinspre cerul luminat de iubire
să răsară din ele o câmpie cu flori
să ți-o pun sub pași
să ți-o aștern sub privire
apoi iau cuvinte bine alese
le pun cu grijă în vers și în cânt
îmi traduc în ele vii sentimente
și le repet mereu
rând după rând
astfel visez cu tine în gând
dar când ajungi lângă mine radioasă
prozaic devin
mă pierd și nătâng
îți dau cu sfială o floare albastră
doar aceea grațioasă
și poate-ai să râzi
că-i nefiresc să par
c-aș face-o acum prima dată
dar n-o să știi
nici n-o să-ți spun
că mi-ești ultima iubire dată
de Dumnezeu presupun
de ițele vieții
sau probabil numai de soartă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu