o să tac
despre toate cele ce-am spus
cuvintele-n stoluri se duc spre apus
eu o să zac
anotimpul tăcerii mi s-a-ntrupat
nu pot să plâng de durere
nu pot să râd în plăcere
anotimpul plecării nu s-a-ndurat
liniștea crește din mine
o livadă a toamnei ce plouă de rod
trecut-au peste ultime zile
stoluri de cuvinte de dor
o să mor
despre toate cele trăite
se culcă în mine ispite mă dor
anotimpul s-a oprit ca roata ruletei
pe numărul meu
palatul de viață se preface-n bordei
râul se strânge în defileu
de stânci se fac praf bărci de idei
în piele-mi apare un nou imprimeu
e timpul
e locul
se simte din cer anotimpul
în pământ se vădește sorocul
mi se pierde-n oglindă și chipul
astăzi mă duc
cu toate cele făcute
faptele-n pietre-mi sunt așternute
pe ele mă culc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu