Cel mai mare artist renascentist german - pictor și gravor -, Albrecht Dürer a rămas celebru datorită retablurilor și altor lucrări religioase, portretelor, autoportretelor și xilogravurilor pe care le-a măiestrit ca nimeni altul.
S-a născut la 21.05.1471 în orașul liber imperial Nürmberg avându-l ca tată pe bijutierul originar din Regatul Ungariei, Albrecht Dürer cel Bătrân (Albrecht Ajtósi), iar ca mamă pe germana Barbara Holper.
Ucenicia ca desenator a început-o în atelierul tatălui său unde, la numai 13 ani, realizează un remarcabil autoportret (1484). În anul următor uimește cu „Madonna mit zwei Engeln” („Madona cu îngerii muzicii”), lucrare de mare artă desăvârșită în stil gotic târziu.
Din 1486, timp de trei ani, își continuă ucenicia în atelierul pictorului și xilogravorului Michael Wolhlgemuth (pe care îl va imortaliza într-un portret în anul 1516). În 1490 realizează un portret al tatălui său, prima pictură ce-i aduce recunoaștere și care prevestea stilul personal al artistului la maturitate.
Apoi urmează pentru Albrecht Dürer o lungă perioadă de călătorii care s-a încheiat în 1512. A fost în Țările de Jos, în Alsacia, la Strasbourg și la Basel. Cel mai mult l-a marcat ca artist călătoriile în Italia. În această perioadă, prolifică, a realizat xilogravura cu imaginea „Sfântului Ieronim vindecând leul”, pictura pe pergament „Autoportret cu spin”, apoi „Hercule și păsările stimfalide”, „Hercule”, „Autoportretul” din 1498, seriile de xilogravuri vizionare „Apocalipsa” și „Patimile”, gravurile „Samson și leul”, „Hercule învingându-l pe Cacus”, desenele din seria de gravuri „Viața Fecioarei Maria”, gravurile în aramă „Fortuna”, „Patru vrăjitoare”, „Monstru marin”, „Adam și Eva” precum și „Marele cal”. Se consideră că după anul 1500 Dürer în pictură a devenit întru totul clasic. Este vorba de creațiile „Altarul celor trei regi”, „Adorarea magilor” (panou central), „Toboșarul și cimpoierul” și „Iov și soția lui” (panouri laterale).
Din 1512 Albrecht Dürer intră în serviciul sfântului împărat roman Maximilian până în 1519, perioadă în care îi face acestuia două portrete și onorează comanda „Lucreția”.
Deja în 1515 se bucură de o reputație internațională încununată de schimbul de lucrări realizat cu ilustrul renascentist Rafael. Mai realizează, în 1526, capodopera „Cei patru apostoli” și își găsește un loc bine meritat în mărturia literară „Viața celor mai eminenți artiști, pictori și sculptori italieni” a artistului florentin Giorgio Vasari care îl elogiază ca „adevărat mare pictor și creator al celor mai frumoase gravuri în aramă”.
S-a stins din viață lăsând o operă nemuritoare în 6 aprilie a anului 1528.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu