luni, 4 iunie 2012

Gânduri, doar gânduri disparate


Unele sentimente sunt atât de energice încât perturbă echilibrul personalității la fel cum erupțiile solare puternice perturbă telecomunicațiile pe pământ.
Iubirile se confirmă necontenit pe le însele de fiecare dată când, revenind ca dintr-un somn din evadările extaziante pe care le fac în irațional, se regăsesc frumoase, pline de respect, cu încredere, demne și fericite rațional, gata să plonjeze din nou în nebunie.

Există cunoștințe în virtual care iscă sentimente extrem de vii, de reale.
În viață nu poți numai să alegi, se mai întâmplă să fii și ales...

Suferința, ca și rănile care o provoacă, fac o distincție mult mai clară între trup și suflet decât viața.

Nu e chiar ciudat faptul că amintirea suferințelor este mai vie decât amintirea clipelor fericite: suferința ne amputează, fericirea ne întregește; într-un caz pierdem ceva, în celălalt doar ne valorizăm deplin.

Iubirea este o floare a intimității extrem de sensibilă la condițiile din mediul în care prinde viață: se poate ofili, poate muri, dar poate deveni și o buruiană.

Dacă ar fi să spun ce regret mai mult și mai mult de la viață, aș zice că nu am reușit să trăiesc la intensitate maximă, devenind conștient că nu am avut îndrăzneala de a mă dărui cu totul vieții, că am avut mereu rețineri, complexe, lașități și temeri care m-au estompat.

Singurătatea este situația în care te întâlnești doar cu tine însuți și nu totdeauna asemenea întâlniri sunt plăcute: suntem ființe sociale și nu ne putem suporta prea îndelung numai cu noi înșine.

Cel care într-o relație nu mai iubește devine mult mai crud cu partenerul decât dacă l-ar urî.

Omenii mediocri suportă celebritatea persoanelor obișnuite numai în sport, în alte domenii o consideră o mare nedreptate.

Deșertul este spațiul în care iubirea nu a pătruns sau pe care ea l-a părăsit pentru totdeauna.
Inima mea este croită pentru bătălii pierdute

Există ființe în viață cărora le simți atât de mult absența încât pentru un semn de la ele ești gata să te discreditezi definitiv.

Îmi este atât de dor, că totul țipă în mine, se răzvrătește și te cheamă la fel de zadarnic ca valurile care se sparg între stânci. Zgomotul și spuma lor sunt icnetul disperării și lichefierea durerii. Nu pot să te-ajung...

Frunzele dacă devin galbene, putem presupune că cerul le-a stors tot albastrul...

Viața poate fi și un mod de a ne învârti necontenit în jurul cuvintelor... (cuvinte care ne animă, ne decorează, dar care pot fi și de prisos, și periculoase).

Este o enormă diferență între a râvni să fii mereu corect în viață și a vrea să demonstrezi și să convingi mereu că ești corect în viață: diferențele majore rezidă din țintele diferite (în primul caz eul, în celălalt alții) și din mijloacele utilizate pentru atingerea fiecărui obiectiv în parte (în primul caz învățarea și instrucția, în al doilea caz minciuna, perfidia, lașitatea, falsul).

Iubirea este secretul cel mai netăinuit dintre oameni.

Zările sunt un paradox ciudat, îți dau senzația de deschidere, de eliberare, dar sunt în fond un inel care te înconjoară și te închide.

Dragostea are două tăișuri: fericirea și nefericirea.

Nu vreau să ne urăm fericire, vreau să ne-o dăm!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu